Economie

 Prin Înaltul Decret Regal nr. 810, la 1 martie 1926 a fost înfiinţată Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea, iar profesorul Ioan Borcea a fost nominalizat ca director al staţiunii.
     Situată pe un teren de 25 ha, pe teritoriul satului Agigea, între Marea Neagră şi lacurile Techirghiol şi Agigea – Ghiol, la 1,5 km de gara (haltă) General Ionescu şi cam la 10 km de oraşul Constanţa, Staţiunea Zoologică, izolată de litoral face azi impresia unei adevărate oaze: numeroase plantaţii de pomi alcătuiesc o insulă verde în mijlocul monotoniei nisipurilor aride. Între scopurile urmărite de această staţiune se rânduieşte mai întâi recoltarea şi cunoaşterea faunei şi florei din apele româneşti ale Mării Negre.
    Terenul staţiunii cuprinde o vegetaţie naturală de dune marine. Dunele s-au format prin depunerea nisipului adus de vânt dintr-un vechi golf amrin ocupat astăzi de lacul Agigea. Pe dune s-a colonizat o vegetaţie caracteristică. Împrejmuită şi ferită de influenţa factorului biologic (antropozoogen), ea şi-a păstrat aspectul de dună populată de o floră şi o faună specifică şi a reţinut atenţia multor naturalişti, încă de la început. Colonizarea acestor dune de vegetaţie este influenţată de înalţimea şi expoziţia lor, de mărimea granulelor de nisip, de conţinutul în săruri şi în humus.
     În anul 1939, această zonă este declarată Rezervaţie Naturală, fiind unica rezervaţie de dune nisipoase de pe litoralul românesc. Pe baza cercetărilor botanice efectuate în cadrul rezervaţiei au fost identificate peste 120 de specii de plante caracteristice litoralului mediteranean, dar şi celui atlantic şi caspic, multe dintre ele de un mare interes ştiinţific.
     Printre rarităţile floristice se întâlnesc: cuişoarele de nisip, varza de nisip, volbura, cârcelul etc. Fauna este reprezentată prin: broaşte ţestoase de uscat, călugăriţe şi diferite insecte de nisip.
     După 1989, mai exact în ziua de 28 iunie 1990, staţiunea a revenit în patrimoniul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi a primit numele ilustrului ei fondator, profesorul Ioan Borcea (1879-1936).
      Acivitatea didactică de aici a fost mult mai dezvoltată, staţiunea fiind un loc mult mai râvnit pentru practica studenţilor biologi, ecologi, biochimişti, geografi, geologi, geochimişti, piscicultori etc. În laboratoarele staţiunii au fost efectuate numeroase lucrări de licenţă şi de doctorat.
Direcţia Silvică Constanţa dispune, la Agigea, de o intensitate pepinieră, o adevărată bază producătoare de frumuseţi peisagistice. Întinsă pe o supafaţă de 48,2 hectare, pepiniera este specializată, în principal, în producerea de puieţi forestieri şi ornamentali (80%) pentru: perdele forestiere, acoperirea terenurilor degradate, realizarea plantaţii integrale), precum şi puieţi pentru noii proprietari de păduri.
     Aici poţi găsi, de asemenea, specii permanent verzi (conifere), adaptate zonei de stepă dobrogeană cu influenţe marine, şi anume: ienupăr de Virginia, tuja cu diversele sale varietăţi – pinul negru, douglas, bradul alb, molidul etc.
     Din categoria foioase cu frunze persistente ar putea fi enumerate: buxus, evonimus japonica, berberis julianae, costoneaster dameri, lanciera pileata etc.
Specii de foiase cu frunze căzătoare, pentru gardurile vii şi arborii de alei. În cadrul pepinierei a fost realizată o colecţie deosebită de trandafiri Rosalium Splendidum, ce cuprinde 32 de soiuri, iar în producţie de serie 68 de soiuri. Trandafirii au varietăţi şi nuanţe coloristice de la alb la violet, forme şi dimensiuni variate, trandafiri căţărători dispuşi în bucheţele mici, trandafiri copăcei de diverse culori: alb, galben, roz sau roşu, a căror perioadă de înflorire începe din luna mai şi ţine până în octombrie.